PERPETUALLY PERIPHERAL: LIFE NARRATIVES OF/BY SUNČANA ŠKRINJARIĆ AND DIVNA ZEČEVIĆ
(Abstract)

This article looks into the life writing of two overlooked Croatian writers: Sunčana Škrinjarić and Divna Zečević. Life writing, texts that, according to the literary scholars Sidonie Smith and Julia Watson, depict (auto-)biographical trajectories, are the predominant mode of Yugoslav women’s literature. Škrinjarić’s and Zečević’s confessional fragments, however, were published both too early and too late: while their works appeared in the 1960s and 1970s, their most important autobiographical texts, a coming-of-age trilogy (Škrinjarić) and an extensive diary (Zečević), were published only after the collapse of socialist Yugoslavia. Moreover, these two writers never fully participated in Yugoslav second-wave feminism, a dissident political current that affirmed the aesthetic of female writing and thus helped more notable literary figures gain recognition. My analysis acknowledges these historical circumstances while arguing that Škrinjarić’s and Zečević’s texts depicting their lives, as well as the lives of other women, should be interpreted as part of Yugoslav feminist literature. The article is divided into two parts. The first part argues that Škrinjarić and Zečević wrote their autobiographical and biographical texts by comparing female and male life trajectories, and that their feminist stance is evident in women’s inability to follow normative paths to success. The second part analyses their attempts to find feminist foremothers. Škrinjarić and Zečević, did so by researching biographies of two early women’s rights activists, the interwar socialist Zofka Kveder and the nineteenth-century writer Dragojla Jarnević.

Keywords: women’s literature, life writing, Bildungsroman, diary, failure.

PERPETUU PERIFERICE: NARAȚIUNI ALE VIEȚII TRĂITE/SCRISE DE SUNČANA ŠKRINJARIĆ ȘI DE DIVNA ZEČEVIĆ
(Rezumat)

Acest articol analizează scrierile „propriei vieți”/autobiografice ale două autoare croate mai puțin cunoscute: Sunčana Škrinjarić și Divna Zečević. „Scrierile propriei vieți”, texte care, potrivit cercetătoarelor Sidonie Smith și Julia Watson, configurează traiectorii (auto)biografice, reprezintă formula predominantă de reprezentare din literatura feminină iugoslavă. Cu toate acestea, fragmentele confesive ale lui Škrinjarić și Zečević au fost publicate atât prea devreme, cât și prea târziu: în timp ce majoritatea scrierilor lor au apărut în anii 1960 și 1970, cele mai importante texte autobiografice pe care le-au semnat, o trilogie despre maturizare (Škrinjarić) și un jurnal amplu (Zečević), au fost publicate abia după prăbușirea Iugoslaviei socialiste. În plus, aceste două scriitoare nu au aderat niciodată pe deplin la feminismul iugoslav din al doilea val, un curent politic disident care a promovat estetica scriiturii feminine și a ajutat, astfel, unele figuri literare mai notabile ale mișcării să obțină recunoaștere. Analiza mea ia în considerare aceste circumstanțe istorice, susținând în același timp că textele lui Škrinjarić și Zečević, care descriu propriile vieți, precum și viețile altor femei, ar trebui interpretate ca parte a literaturii feministe iugoslave. Articolul este organizat în două părți. Cea dintâi argumentează că Škrinjarić și Zečević și-au scris textele autobiografice comparând parcursurile de viață feminine și masculine, așa încât poziția lor feministă este evidentă prin tematizarea incapacității femeilor de a urma căile canonice spre succes. A doua parte analizează tentativele lor de a-și descoperi predecesoare feministe. Škrinjarić și Zečević au întreprins acest demers prin intermediul cercetării biografiilor a două activiste timpurii pentru drepturile femeilor, anume socialista interbelică Zofka Kveder și scriitoarea de secol XIX Dragojla Jarnević.

Cuvinte-cheie: literatură feminină, „scrieri ale propriei vieți”, Bildungsroman, jurnal, ratare.